A few acres of snow - sesiune de joc

A few acres of snow este jocul care te pune fie in pielea colonistilor englezi ,fie in cea a francezilor; actiunea jocului este plasata in secolul al XVIII-lea si trateaza razboiul dintre cele doua puteri din America de Nord, sprijinite in mai mare sau mai mica masura de indieni, un razboi greoi, cu resurse putine,atat umane cat si financiare (mai ales in ceea ce-i privea pe francezi). Martin Wallace a reusit sa redea excelent acel conflict, creand un joc foarte tematic si elegant.

Pozitiile de inceput ale jucatorilor, zona de conflict, cartile cu ajutorul carora fiecare isi poate construi o anumita strategie.

Englezii au adoptat o strategie de consolidare a teritoriilor deja detinute fortificand Boston, si de expansiune ,colonizand Deerfield si Richmond, in vreme ce francezii incercau sa ruleze economia,fara prea mare reusita.

Profitand de impasul in care se aflau francezii, Halifax (un punct cheie inspre Quebec) a ajuns sub stapanirea englezilor, care avand deja trupe recrutate, erau pregatiti de un eventual asediu asupra zonei nou cucerite. Totodata, atat englezii cat si francezii au inceput sa cumpere sprijinul indienilor, factor important in acest razboi, cu ajutorul acestora jucatorii avand posibilitatea de a initia raiduri asupra asezarilor inamice sau de a prinde in ambuscada trupe inamice.

Constientizand importanta Halifax-ului, francezii au asediat orasul cu pricina,chiar daca nu dispuneau de o armata numeroasa(1). Avand situatia sub control in Halifax, englezii au fortificat Pemaquid si Deerfield , Franta fortificand si ea Montreal(2). Superiori din punct de vedere militar, englezii au respins asediul, si s-au extins si in Albany(3). 



Ca raspuns la expansiunea englezilor, cealalta tabara a colonizat Canso si Fort Beausejour(1), iar pentru a feri Halifax de raiduri si a-l face si mai greu de cucerit, englezii au ridicat o fortificatie in acea zona(2). Francezii erau de acum constienti ca nu au cum sa isi mai cladeasca  o economie pe masura britanicilor si cu atat mai putin si o armata la fel de numeroasa (englezii asteptau deja sosirea artileriei de asediu), astfel ca au inceput sa atraga de partea lor tot mai multi indieni, axandu-se pe o strategie de decimare a inamicului prin ambuscade si de praduire a acestuia prin raiduri.


Cu armata pregatita, englezii au pornit asediul asupra orasului Port Royal, si nu oricum, ci cu artileria de asediu (1) . A fost o lupta crancena, de durata, lupta in care au fost angrenate nenumarate trupe de catre ambele tabere (2,3) . In ciuda asteptarilor, inversunarea francezilor a dat roade, acestia reusind sa mentina controlul asupra orasului.




Dupa acest semiesec, englezii au adoptat o alta strategie, lovind in economia Frantei printr-un raid asupra orasului Port Royal si cucerind 2 VP odata cu praduirea zonei respective.


Cu toate acestea, in scurt timp, francezii au reusit sa preia din nou controlul asupra orasului Port Royal, in vreme ce Anglia isi continua aproape nestingherita expansiunea inspre sud-vestul continentului (asa cum spuneam, bucurandu-se de sprijinul bravilor indieni, francezii au adunat ceva puncte de victorie prin raiduri asupra unor asezari britanice nefortificate). Clipele de liniste pentru locuitorii Port Royal-ului au fost putine insa, englezii pornind un nou asediu asupra orasului. Si de aceasta data, a fost o lupta grea, de lunga durata si care a consumat multe resurse de ambele parti. Nici  acum insa, englezii nu au reusit sa cucereasca asezarea atat de disputata de cele doua puteri.

Fortificand ultima cucerire (Fort Venango) si implicit punctul de acces inspre celelalte teritorii cucerite din acea zona(1), englezii au realizat ca aceasta taraganare a razboiului nu le era deloc benefica(francezii praduind deja destule asezari controlate de catre englezi), astfel ca au decis sa faca mutarea care sa le permita sa porneasca inspre Quebec, capitala inamicului, si anume: asedierea Louisbourg-ului(2). 



Pentru ca Franta a ajuns la 14 puncte de victorie insumand asezarile cucerite prin raiduri, jocul urma sa se incheie atunci cand niciun asediu nu mai era in desfasurare. Acest lucru avea sa mai dureze insa, deoarece francezii au pornit si ei un ultim asediu, orasul vizat fiind Halifax.


Intre timp, englezii au mai pierdut o zona, si anume Albany,in urma unui alt raid(1); in scurt timp, au pierdut si sprijinul putinilor indieni care mai erau de partea lor, acestia schimband tabara(2). Profitand de suportul bastinasilor, francezii au reusit un raid chiar si in New York, adaugand inca 4 puncte de victorie de partea lor.




In ce priveste cele doua asedii, Halifax a ramas sub controlul englezilor iar Louisbourg a fost cucerit de catre acestia din urma, iar daca jocul ar fi continuat, urmatoarea tinta ar fi fost Quebec. La prima vedere, Anglia pare ca s-a detasat clar, insa Franta a punctat mult inspre final, prin raiduri asupra zonelor nefortificate ale englezilor si incepand usor-usor sa se extinda. A fost o partida disputata ,foarte stransa (francezii putand castiga daca nu ar fi pierdut Louisbourg sau daca ar fi cucerit Halifax) iar tema jocului s-a facut excelent simtita (putine sunt jocurile care sa transpuna atat de bine o anumita tema).
Scorul final a fost : 
Anglia (Dani) - 50 VP
Franta (Cosmin)- 47 VP

In cea de-a doua partida, lucrurile au stat cu totul altfel fata de prima confruntare dintre cele doua puteri coloniale; francezii preluand initiativa, iar englezii, nedumeriti, zbatandu-se sa tina pasul cu un inamic a carui economie a inflorit si ale carui trupe se ingrosau de la o tura la alta. Mutarea care i-a pus in sah pe englezi a fost asedierea imediata a orasului Pemaquid. In loc sa cedeze orasul pentru a-l recuceri mai tarziu, Anglia a facut greseala sa trimita in sprijinul orasului asediat trupe din Boston,New York si alte orase care le-ar fi permis sa isi dezvolte economia. Nu dupa mult timp, Pemaquid se afla in mainile francezilor, iar acestia, cu o armata numeroasa, asteptau momentul prielnic sa loveasca in inima inamicului, si anume: in Boston.

De aceasta data, realizand ca nu mai pot recupera distanta dintre ei si francezi din punct de vedere militar, englezii au apelat la sprijinul amerindienilor, fara a avea insa mare succes. La putin timp, inevitabilul s-a produs: Boston era asediat de trupele albastre.

Cu o dotare precara si trupe insuficiente, Anglia a predat armele in momentul in care francezii au aparut la portile orasului cu artileria de asediu. Lovitura de gratie, victorie fulger a celor din urma. 

Harta la finalul unui razboi scurt, purtat si castigat exemplar de catre Franta coloniala:

Franta a realizat ca trebuie sa isi bazeze economia pe comertul cu blanuri din zonele detinute si , de ce nu, sa preia initiativa, pe principiul '' cea mai buna aparare este atacul '' . Felicitari lui Cosmin pentru o partida castigata foarte frumos si rapid.

Astept cu nerabdare o noua confruntare.